Barfe, laude,critici, ura, egoism,placerea de a face rau, priviri indurerate, lacrimi, zambete, voci diferite si el. Aceste cuvinte imi vin in minte cand spun * El*. Cine este acest *el*? nici eu nu stiu, nu stiu daca il voi cunoaste vreodata, nu stiu daca exista sau daca ma v-a cauta vreodata. Nu cred ca isi doreste sa ma gaseasca oricum, pentru ca nu as crede in el, nu as avea incredere in el, nu m-ar interesa persoana lui. M-am scarbit de lumea asta jegoasa in care traim, in care cea mai importanta persoana din viata ta te arunca la gunoi pentru o persoana * noua * care v-a face acelasi lucru cu el iar atunci persoana aceea isi va da seama ca tot langa tine ii era mai bine, dar atunci v-a fi prea tarziu....
Stai mereu si te intrebi de ce tu, varsand zeci de lacrimi dar cu timpul iti dai seama ca esti mult mai importanta decat el dar abea atunci isi v-a dat el seama ca tu esti cea importanta pentru el nu *fata* cea noua dar atunci v-a fi orgoliul mult prea mare ca sa vina inapoi la tine sa isi ceara scuze. Si uite asa se duce na^^i o iubire in care tu credeai, la care visai si in care ai pus tot sufletul. Se vede pe fata lui ca sufera si ca ii pasa dar de ce e orgoliul atat de mare? De ce e atat de greu sa spui * buna*?
Prostii, nu are rost sa iti bati capul, ai prietenii langa tine si familia si asta este cel mai important lucru nu crezi? Prietenii iti sunt mai aproape ca niciodata si doar ei te mai fac sa zambesti zilnic chiar daca tu vorbesti doar prostii si incerci sa lupti cu tine insuti sa treci peste greutati. Ei iti sunt alaturi si te ajuta sa razi chiar daca ei nu isi dau seama mereu ce e in sufletul tau. Minti, ascunzi, zambesti fals dar cand stai dimineata in autobuz singura esti departe de Terra, te gandesti la ce ai facut si la ce nu ai facut si asa trec acele 30 de minute fara sa tragi vreo concluzie... Asa trec diminetiile tale dar intr-o zi se v-a schimba totul stiu asta, simt asta defapt nu... defapt eu vreau asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu