Copiii

     Am revenit si eu pe blog dupa o vara zbuciumata in care am avut de invatat multe despre mine si despre ce imi doresc. Am aflat multe lucruri care imi erau ascunse si am invatat sa imi ascult inima. Am reusit sa cunosc persoana de langa mine mai bine si am invatat ca nu trebuie sa fi perfect ci pur si simplu trebuie sa iti asculti inima. Intr-un final totul iese la iveala si daca vei fi trist dupa sa nu uiti ca ai fost fericit pana acum. Trebuie sa recunosc ca a fost o vara groaznica care ma face sa sper la tot ce e mai bun in viitor. Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca mama e mereu acolo langa tine chiar daca tu nu "o vezi". Am invatat ca daca toata lumea te lasa mama e mereu acolo sa te incurajeze.
    Dupa toata perioada asta groaznica am primit vestea ca am intrat la facultate aici in Malmö exact unde imi doream. Toata lumea era fericita iar parintilor le-au dat lacrimile cand au aflat vestea. Pentru mine nu era mare lucru si chiar ma miram ce e atata tam tam pentru acest lucru. Stiu foarte bine ca pana nu o termin va exista mereu mi se va spune "stai sa vedem daca o si termina".Sincer imi e si teama sa spun cum este pentru a nu se crede cine stie ce asa ca spun scurt "a fost bine". Sunt sigura ca ma voi bucura cand ma voi vedea cu diploma in mana si trebuie sa recunosc este o provocare deoarece sunt diferite varste cu experiente diferite iar eu sunt printre cei mai tineri. Va fi o provocare dar dupa ce voi lupta ma voi simti de 100 de ori mai bine. Probabil unii din voi se intreaba la ce facultate am intrat, ei bine voi scrie despre asta in alta postare in care voi explica si de ce am ales invatamantul.
    Sa revenim, trebuie neaparat sa scriu despre ultimele 4 zile in care am invatat cat nu am reusit sa invat in 19 ani de zile de la nici o persoana din jur. In aceste 4 zile am avut practica la o scoala superba din Bjärred ( Bjärrehovskolan). Aceasta scoala este plina de copii bine crescuti, copii de toate felurile, copii care m-au invatat lucruri pe care nu le-am invatat in 19 ani de zile. In aceste 4 zile am avut posibilitatea sa invat cum se simte un profesor in diferite clase in diferite ipostaze. Dar el mai important este ca am invatat cum ma simt printre copii. Ce superbi sunt cei mici! Cel mai mult m-am indragostit de clasa a 7-a in care chiar mi-am facut o prietena. Cand ma vede pe hol ma saluta de fiecare data. Ce frumos mi se pare sa fi recunoscut dupa cateva zile. Asta imi doresc sa fac pe viitor!
   Dupa 4 zile obositoare trebuie sa recunosc azi ma odihnesc putin dar dupa masa trebuie sa ma intorc din nou in banca cu mari emotii deoarece in 7 octombrie am primul examen. Doamne ajuta! Acum am o ambitie enorma de a face niste copii fericiti pe viitor. Ma simt datoare sa le ofer tot ce am mai bun si sa lupt pentru ei. Nu vreau sa las nici un adult (plictisitor cum zic eu) sa stea intre fericirea mea si nevoia copiilor. Trebuie sa recunosc ca zambeam tot timpul, acel zambet sincer plin de adrenalina si fericire pe care il aveam cand eram copil. Ii iubesc!