Stau ghemuita in mijlocul camerei intunecate si imi vine sa urlu. Vad negru in fata ochilor. Imi vine sa imi scot inima din piept si sa ii zic sa inceteze, sa ma lase in pace, sa nu mai planga. Da, doare al naibii de tare, doare când ma uit in oglinda si vad in ce m-am transformat. Acele cearcane, mici riduri si pielea palida sunt din vina ei. Nu ma mai lăsa sa dorm noptile ci: plânge, tipa, bate si sangereaza in continuu. Intr-un fel o inteleg , si eu as face la fel daca as avea atâtea răni provocate de mine, de ei si de ele. Incerc sa ii alin durerile dar de fiecare data imi dau seama ca eu le-am făcut si atunci încep sa ma urasc pentru ele si iau cutitul iar apoi scobesc in răni pana ma implora sa o las in pace apoi plâng. Nici asta nu mai pot, nu mai am intimitate nici măcar sa plâng, abea am putere sa respir. Da, respir greu. Ma uit din nou in oglinda apoi o sparg. 7 ani de ghinion sau ce se spunea? Nu am spart nici o oglinda si nu m-am mai simțit bine in întregime de multă vreme deci nu stiu cat v-a reusii acea oglinda sa imi schimbe viata. "Fiecare psiholog are nevoie de alt psiholog",așa este dar pe mine nici ăla nu ma vindeca, nici psihologul nu imi poate vindeca ranile pentru ca sangereaza prea des si nu apuca sa se vindece nici o rana. "Iarta!", pe ei toți i-am iertat dar pe mine nu voi putea. Am fost atât de proasta si de copila încât sa ii cred si sa ascult tot ce spun. Da, sunt un copil care are nevoie sa fie ținut de mâini si sa fie învățat sa meargă. Nu a avut aproape nimeni timp pentru mine nici macar nu au incercat sa ma invete sa merg, ci am fost pusa in mijlocul drumului, in picioare, in timp ce trebuia sa ocolesc aglomeratia. Unii cu o inima mai mare s-au oprit si m-au ajutat dar alții au trecut cu viteza pe lângă mine si buff...
Nu inteleg cat de orbi pot fi oamenii si se lasa mintiti de o masca pusa in fiecare dimineata. Chiar esti atat de orb incat sa iti dai seama ca si eu am sentimente? Chiar nu iti dai seama ca poti ranii o persoana doar uitandu-te urat la ea? Sunt prea sensibila asa este? Iti dau atunci o oglinda sa vezi ca suntem la fel, asa ca inceteaza sa te mai ascunzi. Imi pare rau sa iti spun... dar suntem toti la fel.
Ma ghemuiesc la loc si încep sa plâng din nou: doare, ustura, plange! AHH....!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu