22 Decembrie 2012. ora 7:30 am zarit autobuzul care trebuia sa ma aduca inapoi in lumea mea, Defapt asa credeam ca va fi lumea mea, asa cum am lasat-o acum 4 ani. Dupa ceva vreme am urcat in autobuz si atunci a inceput trezirea la realitate. Doua persoane mai in varsta se certau cu soferul pentru ca nu aveau locuri unul langa altul dar defapt nu erau toti la locurile lor si nu stia nici soferul cine, unde statea. Dupa ce ca mirosea groaznic, a alcool in autobuz cei doi se certau ca la usa cortului iar eu eram prinsa intre cei doi. Pana la urma m-am pus langa un baiat ca sa se puna si acele doua persoane la locul lor dar apoi a venit soferul si m-a mutat in fata langa ei. In urmatoarea jumatate de ora am simtit ca intru in pamant de rusine cand ii auzeam ce vorbeau si cum se comportau. Mai ales in momentul in care a aparut la film o scena cu o fata jumatate dezbracata... aproape tot autobuzul era in extaz deparca ar fi fost prima data cand au vazut o femeie pe jumatate goala. Am adormit iar dupa ceva vreme dupa ce am trecut de vapor au inceput " romanii mei" sa bea :) pana nu au mai putut. Soferii s-au suparat rau de tot. Unde este respectul ? Chiar s-a dus si ultima particica de respect pe care o stiam eu ca romanii o au?
24 Decembrie 2012. Am iesit la cumparaturi cu unchiul meu si acolo a venit socul al doilea. Toata lumea alerga, se citea stresul pe fata lor. Pietonii alergau pe zebra ca sa apuce sa ajunga pe partea cealalta chiar daca era verde si cand trebuiau sa astepte sa se faca verde dura o eternitate. Unde se duce totul? de ce e toata lumea atat de stresata? Unde alearga toata lumea? Poate acum tu, cel care citesti ti se pare o aiureala ca am observat aceste lucruri si vei considera ca sunt "Fite de Suedia" dar nu, nu sunt ci am avut posibilitatea sa vad si alte obiceiuri, alta tara, alt trai si cel mai important am avut sansa de a ma schimba in bine :). Chiar mi-as dorii sa ma intorc in tara si sa fiu mandra de tara mea, nu sa imi mai fie rusine. Imi pare rau de cum s-a ajuns totul dar totusi e tara mea si o iubesc.
Multumesc Suedia pentru ca m-ai invatat ca poti traii si fara vile suflate cu aur, ca poti traii si fara cele mai luxoase masini si poti traii si fara cele mai versate haine posibile.
Multumesc Romania ca m-ai crescut pana la varsta de 13 ani, ca defiecare data cand vi ma primesti cu bratele deschise si ma simt mereu ca acasa.
Multumesc tuturor romanilor care inca mai au inima si o folosesc dar nu numai pentru a pompa sangele ci pentru a iubii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu